Ugrás a tartalomhoz Lépj a menübe

Liliom

2009.11.12

Într-o noapte într-un parc din Budapesta...


Postat in 09 November 2009 de Monica Andronescu

Imaginaţi-vă un atelier de fotografie din alt secol. Imaginaţi-vă apoi o poveste de dragoste care începe într-un parc întunecat din Budapesta, la lumină de lanternă, continuă undeva, pe lumea cealaltă, şi se sfârşeşte undeva, în lumea asta. Timpul împietreşte din când în când în fotografii, spaţiile se amestecă imperceptibil şi alunecă în permanenţă dinspre înăuntru spre în afară şi uneori şi invers…

liliom-01La Teatrul Municipal din Miercurea Ciuc, Victor Ioan Frunză a pus în scenă una dintre piesele cele mai frumoase ale dramaturgiei maghiare, „Liliom”, a lui Ferenc Molnar. Text scris acum un secol, „Liliom” a cunoscut opt ecranizări americane şi montări celebre semnate de Max Reinhardt, Fritz Lang sau Michael Thalheimer. Într-o stagiune care cuprinde o montare după „Hamlet” şi un musical după „Visul unei nopţi de vară”, piesa lui Ferenc Molnar - aleasă şi pentru că se împlinesc o sută de ani de la premiera de la Budapesta - conturează frumos repertoriul unui teatru tânăr (înfiinţat acum 10 ani).

 

În spatele cuţitului

Povestea lui Liliom, tânărul artist-„fante de mahala” în fiinţa căruia prăpastia dintre gând şi cuvânt se adânceşte cu fiecare clipă mai chinuitor, până la durerea ascuţită a inimii pe care o simte bătând „în spatele cuţitului”, este, în fapt, o parabolă despre incomunicare cu duioşie desenată pe scenă de Victor Ioan Frunză şi Adriana Grand. Cu personaje coborâte din filmele anilor ‘60 ai secolului trecut, rătăcind cu multă candoare prin lumea noastră. Şi atât de rar se întâmplă în teatrul nostru de toate zilele să descoperi o montare în care regia - sau direcţia de scenă, cum îi place lui Victor Ioan Frunză să o definească - are curajul să-şi asume poezia unui text, încât spectacolul de la Miercurea Ciuc devine una dintre acele rara avis în care frumuseţea cuvântului nu e înecată în propriile sensuri. liliom-03_302x454

Aşezaţi faţă în faţă, un bărbat şi o femeie caută cărări ca să ajungă unul la altul. El e artistul puţin rebel şi puţin speriat că descoperă fără să vrea că nu e chiar aşa rebel, iar ea e o tânără menajeră care-l îndrăgeşte. Simplu şi curat. Fără prea multe semne de întrebare, e gata să i se dăruiască într-o noapte, într-un parc, în suburbiile Budapestei. N-o sperie nimic. Nici cruzimea cu care el vine spre ea, nici cuvintele unor „binevoitori” care-i  străpung cu avertismente inima şi cu lumină de lanternă aleea întunecată din parc. Nici vorbele lui care-o insultă şi-o gonesc, în timp ce mâinile o îmbrăţişează. Dincolo de toate, rămâne cu el. E întuneric în scenă. Iar cuvintele şi gesturile se ghicesc ca printr-o perdea. El o vrea şi o respinge, ea se dăruieşte firesc şi timid. Lucrat cu o infinită delicateţe, momentul conţine în el explicaţiile pentru întregul parcurs al montării. Timpul începe de pe-acum să alerge, furând toate locurile prin care trec cei doi, iar fotografiile din fundal, imagini cu clădiri vechi din Budapesta sau vâlvătăile proiectate pe pânze, hăuri de lumină care se deschid şi se închid, toate îi accelerează sau îi încetinesc ritmul, ca-ntr-un joc de-a v-aţi ascunselea mai degrabă între „tărâmul acesta” şi „tărâmul celălalt”, ca-n basme, decât între „lumea asta” şi „lumea cealaltă”, în sensul religios al cuvintelor.

 

Lumea de dincolo

Povestea curge mai departe. Julika îl urmează pe Liliom. Îi acceptă trădările şi loviturile şi, în cele din urmă, îi acceptă şi sinuciderea.liliom-06_290x436

Ce reuşeşte Victor Ioan Frunză este să redea într-un mod extrem de subtil însuşi inexprimabilul piesei. Julika rămâne lângă Liliom pentru că ea îi înţelege „necuvintele”, iar el o ia cu el pentru că  simte că NUMAI ea îi înţelege „necuvintele”. Închis în sine însuşi ca-ntr-o cuşcă plină cu lei, Liliom nu ştie să strige după ajutor - e forma lui de demnitate întoarsă pe dos sau dovada supremă de neputinţă, iar montarea de la Miercurea Ciuc şi interpretarea lui Veress Albert tocmai asta subliniază. Neputinţa de a spune „Îmi pare rău!” şi, mai mult decât atât, chinul la care-l conduce ea. E cuprins cu totul în scena sinuciderii, lângă şinele de tren care duc spre nicăieri. Traversele de lemn deschid brusc un traseu direct spre celălalt tărâm, iar felul în care este construit dialogul dintre cei care se întâmplă să-i fie în preajmă ascunde în sine toată nepăsarea omenească în faţa unei morţi care nu e a ta.

Ca o reflexie deformată a primei lor întâlniri, scena morţii lui Liliom este un dans nupţial. Julika lui Benedek Agnes - câştigătoarea din acest an a premiului pentru interpretare feminină la Gala HOP - e o fiinţă şi puternică, şi delicată, cu momente de o mare timiditate, amestecate cu o îndrăzneală pe muchie de cuţit, ca o prostituată, în acelaşi timp copil şi mamă. Este însărcinată când îi moare Liliom în braţe şi, mort fiind, îl sileşte să facă dragoste cu ea, ca într-o încercare disperată de a deschide barierele dintre cele două lumi.

Mai palid construită este „lumea de dincolo”. Un Purgatoriu desenat în culori vesele, în care detectivii lui Dumnezeu îşi trimit „clienţii” înapoi pe Pământ să-şi rezolve treburile nerezolvate la plecare. Misterul se opreşte parcă la jumătate de drum, unde se întâlneşte cu o formă de ironie nedisimulată la adresa existenţei unui astfel de spaţiu, aşezat între cer şi pământ, între păcat şi iertare…liliom-14_290x436

Ultima scenă închide cercul. E întâlnirea peste lumi dintre neputinţa de a comunica, a unui suflet trecut prin treptele Purgatoriului, şi dragostea care într-o clipă, odată, cu ani în urmă, a fugit din cuşca de lei. Fiica lui Liliom şi a Julikăi se transformă, prin afirmaţia din final, chiar în cuvintele de iertare pe care el nu le-a putut rosti niciodată şi pentru care, de fapt, s-a întors pe pământ… Lovită de Liliom - venit să repare ce-a stricat şi să spună ce n-a spus - Luiza îl absolvă de vină cu o vorbă: Mamă, ţi s-a întâmplat vreodată să fii lovită, dar să nu simţi nici o durere?!

Fotografii Adriana Grand

 

Hozzászólások

Hozzászólás megtekintése

Hozzászólások megtekintése

Nincs új bejegyzés.